Îndrăznește precum El și-a ta fi-va biruința!
...
Motto: ” Îndrăzniţi, eu am biruit lumea” (Ioan 16:33)
...
Cine ești, ființă slabă de calci pe drumuri fără umbră
Când lumina nu-i pe tine și noaptea-n jurul tău tot umblă?
Visele ce-ți poartă somnul, nu-s ascunsa ta dorință,
Pașii-ți plini de șovăială și-ncărcați de neputință,
Cum te poartă fără vlagă prin desișurile sorții,
Pentru ca pe drumul vieții să-ți numeri în treacăt morții?
Unde te tot duci spre beznă călcând viața în picioare,
Au nu vezi deja nămeții din iarna vieții care moare?!
...
Ce tot scrutezi imensitatea cu privirea ta semeață,
Dar lași timpul care curge să te lase fără viață?
Oprește-te și-ntoarce fața către stropul de lumină
Ce răzbate printre norii ce-acoperă bolta senină!
…
Lasă jos a tale lucruri ce-ți acoperă menirea,
Dăruiește-agoniseala și sfântă fi-va-ți pomenirea,
Vei obosi sub greutate ajuns împovărat de ani,
Destul că duci de-acum cu tine un sac plin cu bolovani!
...
Pășește-ncet, că drumul vieții oricum duce spre mormânt
Și vei vedea, ființă slabă că ești doar praf purtat de vânt,
În inimă pune-ți averea pe care-o strângi de la-nceput,
Ca să fii după o viață mai mult decât un pumn de lut!
...
Nu căuta nici printre stele locul lumilor divine,
Căci Paradisul din poveste e undeva adânc în tine,
Întreabă-te din când în când privindu-te într-o oglindă,
Cine-i cel ce mă privește, cine-n locul meu colindă?
…
Că lumea plină de ispite, plină-i și de gură-cască
Ce te-ndeamnă și te-nvață să-ți pui mereu o altă mască,
Purtând mască după mască vei fi de măști împovărat
Și-așa ajungi să nu mai știi cine ești cu-adevărat!
…
Trăiește-n pace și te-nchină cu semnul crucii în tot locul
Nu lua-n seamă pe cei care pun în fruntea lor norocul,
Rabdă tot ce-i de răbdat, saltă crucea lui Hristos,
Nu te lăsa învins de soartă, pe drumul tău fii curajos!
..
Ascultă pietrele ce spun, c-ascund în ele un mister,
Ele cunosc taina lumii și toate tainele din cer,
Vorbește florilor din suflet că ele-nțeleg ce spui,
Dar cu natura de vorbești, tu nu spune nimănui!
…
Nu-L căuta pe Dumnezeu peste bolțile senine,
Nici printre stelele pierdute în spațiul fără de sfârșit,
Căci Dumnezeul vieții tale e pe undeva prin tine,
A fost de la-nceput acolo, nicicând nu te-a părăsit!
…
Nu căuta la ale lumii, nici nu cerși a lumii milă,
Chiar de-n tine mai e viață doar cât pâlpâie-o feștilă,
Lumea n-are ce-ți da ție mai mult decât să porți un nume,
Dar întrebă-te într-una, tu ce poți face pentru lume?
…
Și caută numai în tine ori de câte ori ți-e greu,
Că în tine-i universul și în tine-i Dumnezeu,
Nu te teme nici de moarte când cumplită-i nevoința,
Îndrăznește precum El și-a ta fi-va biruința!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: