Incertitudine

duminică, 28 ianuarie 2018

Nu voi lansa metafore în stoluri
ca să-mi prezinte tot ce astăzi simt
Și nu voi pune-n versuri alte roluri
decât acel pe care îl consimt.

Sunt un actor în lumea asta mare,
iar rolul meu de text îi cenzurat
Mi-ar fi plăcut să fiu un oarecare
cu textul vieții-n toate lecturat.

Aș fi aflat a sa intensitate
și dacă joc un rol de figurant,
dacă în el va fi doar cantitate
sau calității îi voi fi garant.

Ca să învăț ce-nseamnă azi necazul,
mai ieri în fericire m-am scăldat
când bucuria și-a lipit obrazul
de fața unui prunc nevinovat.

Atunci am zis că viața e ușoară
și ca să zbor lipsit de băjenit,
E suficient să imi gasesc o scară
ce îmi va da acces la Infinit.

Sunt prea legat de lumea ca o scenă
Cu toți jucăm un rol necunoscut,
Dar aș fi vrut să-mi mistui o dilemă
iar textul să nu-l știu doar la trecut.

Când m-am suit pe scena fără scară
m-am agățat de-un suflu tineresc
și aripi mi-au crescut la subsuară
să pot zbura spre tot ce năzăresc.

Dar m-am lovit de-o tainică tăcere
ce lumea o avea în propriul rol
și-am înțeles că zborul e-o plăcere
ce nu mi-e dată mie monopol.

Că nu voi ști un viitor anume
și ce costum îmi este hărăzit,
Că nimeni nu-i în stare să prezume
cum piesa se termină la Sfârșit.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.