Început

miercuri, 25 ianuarie 2023

Sunt mereu flămând de soare și-mi port toamna cu dispreț,
Vreau o punte și-o cărare peste iarnă și îngheț,
Rugul care-mi arde-n suflet îmi aduce-n ochi văpăi
Și privirile-mi arzânde se îmbată-n ochii tăi.

Salturi fac, din culme-n culme, când văd chipul tău iubit,
Închid nopțile-n lumină, leg apus de răsărit,
Știi fantoma renunțării ce-mi lăsa-n suflet prăpăd?
I-am dat ei dezamăgirea și s-a dus, să n-o mai văd!

Tot amarul de pe suflet și pustiul ce-am simțit,
Erau hrana deznădejdii și cu toate au pierit,
Le-am dat toate depărtării, negurosului trecut
Și-am decis, că vremea trece, să o iau de la-nceput.

Ṭi-amintești cum începutul îndemna la fericiri?
Mi-a pus primăvară-n suflet și lumină în priviri,
Mi-a dat clipa minunată care te-a purtat la mine
Și de-atunci mă știe dorul și-mi sunt zările senine.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.