Ca un iubitor părinte,
Ce mă aflu ca şi voi,
Am cedat la rugăminte
Şi m-am pus pe locul doi,
Pentru a-mi premia copilul
Cu o tabără de vară,
Unde să deprindă şpilul
La engleză, bunăoară.
Nu mi-am pus deloc problema
C-o să las din portofel,
Cât aş da să văd Viena
Cu soţia şi cu el.
Câtă vreme diriginta
Se va ocupa de ei,
Nu-mi fac griji nici în privinţa
A două-trei mii de lei.
Iată c-a sosit cu graţie
Ziua-n care au plecat
Şi, ajunşi la destinaţie,
Toţi copii ne-au sunat,
Să ne spună ce cazare
Au primit într-un final,
Cu un semn de întrebare
Despre cum ar fi normal.
Într-o „vilă” mai ciudată
Îi băgară aşadar,
Separat, băiat de fată,
Ca-n saloane de spital.
Jos, o mare încăpere,
Plină la refuz de paturi,
Cu un geamăt de durere
A luat fete, să te saturi.
Şaişpe, câte sunt copile,
Vor sălăşui într-însa,
Preţ de numai şase zile,
Până ce scăpa-va dânsa.
Iar alături, într-o baie,
S-or spăla şi-or face treaba
Şaişpe suflete bălaie,
Căci alt chip nu e. Degeaba.
La parter vor sta şi ele,
Profesoarele din grup,
Separat de mititele,
Însă dedicate trup.
Pe o scară exterioară,
Căţăraţi târâş-grăpiş,
Au urcat băieţii dară,
Direct sub acoperiş.
O mansardă cu saltele
Îi va găzdui pe toţi,
Ca pe nişte rândunele
Pe sub streşini, unde poţi.
Însă au şi ei o baie
Sus, acolo, la mansardă,
Doişpe copilaşi (o droaie),
Unde, dac-o fi, să meargă.
Pentru apă au bidoane
Şi cu dozatoare mari,
Însă nici măcar la doamne,
Ci în vilele mai tari,
Care-au fost preluate lesne
De profesorii cu pile,
Mai subţiri ceva la glezne
Şi cu altfel de copile.
Aşadar le-au spus din prima
Că de apă n-or avea,
Nu purta-vor ele vina,
Cât există o cişmea.
A trecut întâia noapte
Cu emoţii pentru toţi,
Timp în care, pe de-o parte,
Ne-am simţit ca nişte tonţi.
Dar ne-au spus că nu-s probleme,
Nici cu apa de băut,
Căci se vor trezi devreme
Şi-or vedea ce-i de făcut.
Dacă se impune cazul
Se vor duce însăşi ele,
Să rezolve tot necazul,
Umplând sticle la cişmele.
Pân-atunci veni o altă
Treabă grea de rezolvat:
Hidroforul nu mai saltă
Apa la al doilea cat.
Şi-uite-aşa rămase-o baie
Funcţională, la parter,
Când se va-ntâmpla să-i taie,
Sau să-i treacă în vreun fel.
A-nceput programul zilei
Pentru tabăra de pici,
Împărţind „piscina” milei,
Punctul forte de aici.
Însă chiar de-i cât copaia
De o folosea bunica,
Tot e bună, vorba aia,
Decât de n-ar fi nimica,
Pentru că mai speli sudoarea
Adunată peste noapte
Şi mai estompezi duhoarea
Ce se simte de departe.
Ar mai fi activitate
Şi în restul astei zile,
Tot la patruzeci de grade,
Cât să îi călească bine.
Trăgând linie acuma
Şi privind, dinspre oraş,
Stau şi mă întreb într-una:
L-am trimis la cercetaşi?...
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu
Detalii poezie:
Distribuie pe: