În ochii tăi citesc mistere
Ce nu le-au deslușit savanții nici în cele mai înseninate ere...
Lumina lacrimilor tale zâmbet cere.
Îmi retezi tu astfel dorul
Și îmi reorganizezi amorul.
Și mă-ntreb: să fii chiar tu?
Egiptenii și babilonienii au citit ceva în stele,
Pulberi de cometă pură ce lumina ne o fură
Și-o răsfrânge fără glas, fără arderi, fără ceas,
A iubi? O sinecură.
În ochii tăi corăbii de pe vremurile moarte
Regăsesc iar drumul păcii și se-ntorc revigorate
Pe un țărm demult pierdut,
Ca și călătorul care inima-și găsește
Când tărâmul cel natal din adâncul sufletului-i crește.
Am pierdut o pustietate
Și-am cerșit în miez de noapte
O fărâmă de eter.
Ce-am găsit? Purul mister.
...Și mă-ntreb: să fii chiar tu?
În ochii tăi citesc mistere
Ce nu le-au deslușit savanții nici în cele mai înseninate ere.
vezi mai multe poezii de: hlh98
Detalii poezie:
Distribuie pe: