În geana tristei mele poezii

duminică, 12 ianuarie 2025

Din care ascunziș de fantezii
Te-ai poticnit, tu, lacrimă curată
Cu chip de strălucire argintată,
În geana tristei mele poezii?

De mi te bea vreo gură sau vreun gând,
Să-i spui că pe-ale sufletului clape
Apasă rapsodii prelungi de ape,
Când ochii-nchid lumina lor, plângând.

S-ar cuveni să-ți ard în stih tămâi,
Ca în adâncul tău de întristare,
Să-ți scuture cămeșile de sare
Și-nveșmântată-n miruri să rămâi.

Dar, iată, sunt ferice pe deplin
Sub însorirea orbitoare-a lumii,
Sub aurul înnourat al lunii,
În vântul unor clipe care vin

Și-am să te uit la poarta unei ierni,
Ca fulg suav, himeră diafană
În zbor cu-aripa frigului de rană,
Pe rana ta răcoarea să ți-o cerni...

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.