În evul ăsta nou și secular
...
În lumea asta e-atâta violență,
Atâta ură între noi și sânge,
Că totul e redus la o esență:
Viața , hăituită și-ngrozită, plânge!
...
Omu-i o ființă violentă,
Violentă până la ultimul atom,
Căci din om se pare că-i absentă,
Acea sublimă parte care-l face om!
...
Pe tot pământul ăsta-s numai crime,
Șiruri lungi de morți privesc spre noi,
O forță neagră vrea să ne suprime
Făcând din lume un teatru de război!
...
Eram mai oameni în evul primitiv,
Eram mai drepți, mai altruiști, mai buni,
Da-n evul ăsta nou, corporativ,
Lumea e un lagăr de nebuni!
...
Degeaba a venit în vremea sa, Hristos,
Degeaba ne-a-nvățat să ne iubim,
Cum să ucidem, doar atât mai știm
Și lumea asta-i un loc periculos!
..
La vânătoare ucidem de plăcere,
Ne-am prăbușit sub regnul animal,
Suntem niște criminali fără repere,
Iar omorul ne-a devenit global!
...
În evul ăsta nou și secular,
Violența ne-a pătruns în sânge
Și-n omul transformat în criminal,
Viața, hăituită și-ngrozită, plânge!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: