Împărțirea
...
Împart cu lumea greutatea vieții,
Ea să mă doboare, eu să tot rezist,
I-am plătit tribut din anii tinereții
Și astfel m-am trezit că mai exist!
...
I-am dăruit vigoarea, visul și speranța,
M-am angajat să am lupta mea în lume,
Dar lumea m-a lovit cu valu-i plin de spume,
Atunci m-am încuiat și-am azvârlit și clanța!
...
N-aș putea să spun c-am fost dezamăgit
Nu pot lumii să-i cer ce n-are pentru ea,
Dar am hotărât să-mi văd de treaba mea,
Și lumii să-i întorc disprețul cuvenit!
...
Am ieșit din lume, n-are ce să-mi ofere,
Dintotdeauna lumea a preferat să ceară,
Deși sufletul meu n-a încetat să spere
În timp ce lumea n-a încetat să moară!
...
Nu e vina lumii că m-am născut în ea
Nu e vina mea că m-am născut în lume,
Deși m-am angajat că lupta este-a mea,
Nu doresc blazon, faimă sau renume!
...
Eu am deja o lume în lumea asta mare,
Pe care o ridic cu cea care mi-e dragă,
Cu ea voi împărți ce lumea nu mai are,
Nu doar viața mea ci veșnicia-ntreagă!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: