La început a fost cuvântul,
dar apoi s-a transformat
într-un amalgam de enunţuri
presărate cu întrebări retorice
de iubire şi ură, de scrum,
ce transformă apa în flăcări imoral colorate
din suflul vieţii suspendate tăcut,
pe unda timpului în formă de papion
deşirat într-un surplus de avânt…
După care, între minus şi plus,
m-am rătăcit eu, ca o stea căzătoare
în dorinţa de a fi omul înmulţit cu natura
şi împărţit la prea mult…
Dar Universul nu acceptă niciun fel de-mprumut:
doar totul sau nimic…
Atât.
vezi mai multe poezii de: Naty Ela
Detalii poezie:
Distribuie pe: