Tăcuta inocență a ignoranței.
Câte anulări consecutive, sentimente greșite.
Ai privit muntele, râul, norul.
Fetele frumoase s-au pierdut în grădină, în spatele crizantemelor mărețe.
Noaptea se întindea peste oraș.
Tu ai rămas nemișcat, cuprins de incertitudine, având drept martor doar un astru.
Distribuie: