O aură de ger - Ileana Mălăncioiu

Viscol peste zăpezi, o aură de ger
Se învârteşte-n aer din ce în ce mai sus,
Mă uit încremenită până a treia zi
Când se înalţă către cer Iisus.

L-aşteaptă Tatăl Său şi-a vrut să urce iarna,
Dar eu nu-l mai zăresc, sub aura de ger,
Trupul Lui sfânt a dispărut pe drumul
Pe care o pornise către cer.

Va sta aici cu noi şi îşi va duce crucea
Pe muntele acesta pe care îl văd iară
Între cei doi tâlhari şi se va înălţa
Abia la primăvară.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Ileana Mălăncioiu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.