Astăzi n-am băut nimic şi a fost bine,
la fel de bine ca şi cum aş fi băut şi aş fi adormit
într-o căpiţă cu fîn, nicio deosebire,
mîine va fi la fel, mă voi trezi
şi voi privi cerul, nimeni acolo, doar cerul gol
ca un pat deşternut, plin de cute,
din care cineva nevăzut aruncă pe pielea mea ace de lumină
ca atunci cînd în delirium tremens vedeam dragoni
cu ochii aprinşi ca jarul din soba copilăriei,
şi viaţa mea trecută,
şi viaţa mea de-acum,
şi viaţa mea de mîine aşa va fi,
liniştită şi mirosind a fîn, a mîini de fete frumoase
ieşind din aşternut pe cînd eu mă trezeam din vis
şi cădeam din pat singur
ca un pled cu care ele m-au acoprit
pe cînd eram prunc,
dar acum sunt mare, n-am băut nimic,
nici azi, nici mîine nu voi bea,
şi e atît de bine, că îmi vine să dau drumul la cep
şi s-o termin odată cu viaţa asta de huzur
de care n-am parte,
ochii mei se luminează,
prin ei se văd gîndurile mele, mici ca nişte perle
pe fundul unei mări,
femeile le culeg şi le pun la gîtul lor lung,
şiraguri-şiraguri căzînd pe sînii lor
între care adorm
şi brusc mă trezesc
şi ele dispar
aşa cum dispăreau acele de lumină din ochii dragonilor
care ardeau în soba care ne făcea iarna călduroasă
şi cu aburi dulci de vin fiert
pe care cei mari îl beau odată cu poveştile lor,
dar eu acum sunt mare,
azi nu beau nimic, o să-mi fie bine mîine
cînd voi da cep butoiului
şi voi spune cerului să deretice căpiţa cu fîn în care voi pica uşor
ca pledul din patul în care mîinile fetelor nevăzute
m-au acoperit peste noapte,
şi-a fost o nopate atît de lungă şi tristă
încît am decis să n-o mai dorm niciodată.
Distribuie: