Autor:samoila
Adăugat de: samoila
miercuri, 12 august 2015
Eu am numai hârtia, Creionul, mintea şi arţag, Mi-e casă, masă, poezia Şi omul uneori mi-e drag. Nu-i mult, dar nici puţin, Căci astea-mi ţin de foame Iar de aud al lumii chin Îl potolesc cu-aיmele poame. Sătui să fiţi, cum e firesc, Mă îndoiesc, dar hrana mea E bună şi v-o dăruiesc Să vă hrăniţi cu ea.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumos spus si frumos scris. stomff joi, 13 august 2015
Mi-a placut mesajul. felicitari rebeca miercuri, 12 august 2015
Buna hrana din poezia ta! Succes pe mai departe! ionel miercuri, 12 august 2015
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
Indienii americani puteau comunica la distanţe mari folosindu-se de semnale de fum.
Metafora este o caricatură verbală. Thomas Szasz
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: samoila
Detalii poezie:
Distribuie pe: