Hrană - Nichita Stănescu

Când mă obosesc, îți spun,
mi-a zis fierul după ce
dus prin mine ca prin fum
a ajuns la unsprezece.

N-am văzut vr'odată-o cifră
ca să fie obosită ...

N-am văzut vr'odată-o mare
să-mi sece sub înotare,
să mă ție-n înecare
ca pe un cristal de sare ...

Ah, dar amplă limba ta
ce pat dulce, ce saltea!
Dar și eu, sacră mâncare
Doamne-n burta dumitale.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.