Hlh98 - creaţii proprii

Izbind valuri de căldură,
Fereastra noaptea mângâind-o,
Luna-și cerne a sa pictură
Singurătatea ocrotind-o.

Al tău sincer legământ-
O lumină pe pământ!
A ta caldă primăvară-
O izbândă legendară!

Se pierd în clopot clipele înaintașilor noștri
Coborând în văi de neconceput
Se sfarmă-n dangăt dorința de început
Pierdut e totul în calea morții.

Tu m-ai fermecat încă din prima secundă-
falnic, falnic cântec de sirenă blândă!
Cu ochii tăi de jar încântător
Tu mi-ai dat plăceri

O carte poștală
Scrisoare banală,
Rutină dormindă
Plăcere murindă-

Visam la tinerețea veșnică
Dar astăzi, însă, astăzi nu ,
Căci o fărâmă de paradisiacă clipă
Tinerețea întreagă mie-mi fu.

Podoabă arzândă
O floare plăpândă,
Vis de inocență
Și independență -

Darul orfic mi-e destin,
Vitejia cea din slove - scut al paginii divin !
Și în tot acest popas, te așează și veghează
Cum noaptea scrisului dă glas,

Dulce rază-a nemuririi,
Croiește-ți drum în pieptul meu !
Ridică, tainic înger,
Blestemul împietririi

Mișcătoare valuri
Mângâie maluri,
Maluri de aur
Talaz de tezaur.