Hlh98 - creaţii proprii

Apa unui izvor-
paradisul călător;
totuși apa curgatoare-mi amintește
ca-n viață, totu-i trecător.

Sclipire atemporală
De lumină primordială,
Sunet necuprins și misterios
Ce trecutul își destăinuie

Cât de mult eu țin la tine
Stea ce ești mereu cu mine
Tu pe cer îmi raspandesti
Visul nopții tinerești.

Din dorința ta am ars
Din dorința ta, ca un astru-nvăpăiat
derizoriu orientat
înspre apus.

Mi-e dor de tine
Să ne plimbăm prin parc
Să simțim briza de pe lac
Să fii cu mine.

În lacrimile mele,
eu știu că încă nu te-am pierdut.
E adevărat că nu sunt decât rodul
imaginației unei stele

Zăbovesc, zăbovesc-
Totuși împietresc ?
Nu credeam a observa
Că inima pe loc mi-ar sta;

Lasă-mă să mor încă o dată,
să renasc din cenușa ce va fi fost
precum un Phoenix prin flacăra-i
curăță orice pulbere de deznadejde

În șoapta mării-am cunoscut
o tainică clipită
Pe buza dragostei sărut
în șoapta mării tresărindă

Îmi e dor să te zăresc
Vara veșnic s-o trăiesc
Și până mâine-n zori de zi
Să am lacrimi aurii-