Hlh98 - creaţii proprii

Singuri singuratici este frig să fim.
Dar chiar și-n vremuri întristate
Din a noastre inimi toate
Amintirile revin.

Lumină argintie
Scapără mie
În piept un străfulger,
O rază de înger.

Un gram de iubire,
O simplă trăire;
Un vis ce era întunecat
De umbra trecutului

Adormit de vraja ta
Mă-mbăt c-o lacrimă de stea;
O intreagă epopee
îmi naște-n suflet o scânteie.

Ascultă glasul unei veri-
Dulce cântec de mister,
Un vânt viu, răcoritor
Ce-n curgere de apă dă

Dintre stelele cu nume
Doar al tău îmi e pasiune-
O lumină preamărită
De amor învinuită.

Te rog, vino
Nu-mi lipsii
Am trăit în suflet prea mult-
suferințe,grozăvii!

Iluzie dobândită
Într-o viață nedorită,
Durerea pierderii ce-apare
Când sufletul și gândurile-ți sunt goale.

Cufundat în durere adâncă te pătrund
Tu, o nemiloasă undă
ce în mine iadul arzător afundă
Și vremurile de acum inundă...

Tot ce-am spus ori am să spun,
mă va ridica acum
pe un drum croit din darul de a fi fericit
și de a înțelege taina ce natura mi-a șoptit.