Hlh98 - creaţii proprii

O picatură din sufletul tău s-a desprins, imaculat,
Purtată de un vânt al liniștirii, într-un dans lin și cadențat.
A coborât pe coardele sufletului trist,
În adâncul împietrit in taină

Numai la noi
Prețul unei amăgiri ciudate
Apărută din senin, în noapte,
Se împarte trist la doi.

Toți anii care au trecut
O patimă mai mare-n suflet
Decât tine în veci n-am cunoscut.
Deci hai să descifrăm timidul început,

Ceas al nopții din infern
Tu când mă chemi, eu te blestem;
Se intreabă azi Zădărnicia
Cum de-mi caut armonia...

Deplâng rănile pustietății
Ce-mi îngăduie să simt, însetat de zori, tânjind, flăcările realității.
Ca un sfinx îndoliat pierdut in zări, cufundat în depărtări apuse
Îmi ridic privirea și suspin, oftând jalnic și deplin - tinerețile-mi sunt astăzi duse.

Pe buzele tale ia naștere sufletul meu.
Sunt niște buze scăldate în licoarea ce-o simt numai eu.
Niște buze înflăcărate
De un lung șir de stele înarmate

Mergi agale, mergi agale
Și tu crezi că ai scăpare
Pe când noaptea stă și tace
De milenii ea doar zace.

Niciodata gol
Suflă-n mine un Eol,
Aripi peste univers
Într-un vers, într-un vers.

Azi, iubita mea, îți cer
Un sărut gingaș,plăpând
O dovadă cum că orișicând
Stelele în cer nu pier.

O dată-n viață poate simți
Că inima ta bate
Oh fugi de-aici, singurătate,
Și du-mă pe țărmuri fierbinți !