Hlh98 - creaţii proprii

Pierdut în gânduri stau și cuget
Amurgul amorțirii
Pribeag sunt azi, și zid in juru-mi.
Amintiri! Dulci amintiri se lasă,

Spre răsărit privesc senin,
Resemnat și înmiresmat
Cu-acest praf de dor divin.
Puritatea îmi e ușa

Să te pierd?
Ah,ce coșmar.
Dragostea-i un banc hilar;
Totuși spaima ce-mi răsare

În avans, în avans
Te cuprind în al meu dans
Doar cu flori, doar cu flori
Și cu ochi pătrunzători;

Sunt ca o frunză pierdută în adâncul vast al nimicniciei
Ce și-a ars în rug plăcerea,
Și patima veciei...
Și sete mi-e de viață, și sete de-armonie

Și totuși tu îmi spui
Că iubești ochii căprui.
Mă întreb ai cui? Mă întreb ai cui?
Cert însă pentru mine-un lucru - ca tine

M-ai vrajit instantaneu
Cand zâmbeai, zâmbeam și eu
Și deodată-am înțeles,
Prezentam un interes.

Ridicare din neant
Într-un templu flamboaiant
Oh- cuprinde-mă, Idee,
Si transpune-mă într-un cadru

Trăiam ca să te văd.
Ca o oază de argint
Inima-mi lăsai tânjind
În al patimii prăpăd.

O singură dată-n viață fericit,
În ziua sfântă-n care eu, pe tine te-am iubit.
Astăzi, sufletu-mi tu-l lași zdrobit
Pierdut va fi în pururi amoru-mi neclintit.