Hipnoză, cetate - Ion Caraion

veneau de departe, le
fluturau fragede
mădularele, soartele
ca niște – trage de
fantasmele lor! –
ațe ce zbor

veneau din neunde
ciuruind hămesiți
de-afunde, profunde
miraje…
veniți –
le-am strigat, i-am chemat
aici în castel
e-al lui, însă el
acum-i plecat

luați loc! e absență
și sărbătoare

veneau dinspre care
indiferență-n
multiplicare?

îi omenii, de le
pieri foame, pieri sete
eumenidele
multicolore
cete de fete
cu vipere-n plete
veniră în ore
și zile de-a rândul
sângele, gândul
să și-l desfete
să li-l sugă, lipite
pe trupul ca vântul
mozolind în copite
selenare, pământul

pe trupul de ațe
al acelei – cu roate –
hidre paiațe
nenumărate
roatele ținerii
(prin moalele ceții)
de minte,
hereții
umbrelor, tinerii

palide, palide
cântece în rest…
câte stânci și falii de
ascunziș funest!

fantastic dezmierd
spre marea bulboană
trece, da-n goană
sub focul deșert,
arca nălucă
să-i ducă, s-aducă
pe apa văpaie
în locu-le, altă
(și s-o despoaie)
prăsilă de spectre

trec tre… trec tre… trec tre… trec trenuri,
tresaltă ca fierul prin ochii
rănitei electre –
fix, între toghii,
sânețe și țepi,
ochiul de lasser
furioasele paseri,
furioasele iepi
hipnotizate

hiptoză cetate,
demonie fluidă
– multiplicate –
palate lăcate
semn cristalidă
sfericul (poate)
o! timpului mers,

încâlcit univers,
nebunie timidă-n
care mă culc
în care mă scol –
pulbere, fulg,
mers gol sau stea goală
stea goală timp gol…

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.