Hipiotul

Autor:Ionutz21


Adăugat de: Ionutz21

miercuri, 06 octombrie 2021

Azi sunt hipiotul ce-aspiră la stele
Călcând prin mocirla lăsată de voi,
Declar cu mândrie că gurile rele
Sunt arme letale scăldate-n noroi.

Mă jur pe credința ce-n palmă se simte
Când frigul străpunge și osul stingher...
Că gura deschisă e rea și te minte,
Când focul e para căzută din cer!

Haotică-i viața de vremuri pătată
Și firul cel veșted azi pare pierdut,
Eu mângâi asfaltul cu talpa-mi ciudată
Și caut frumosul în tot ce-i urât.

Mă-nchid în tărâmul iubirii de aur
Și pun verigheta pe-un deget de-oțel.
În suflet sunt vultur și-n stradă sunt taur
Și-nfrunt orice câine cu frică în el.

Azi sunt hipiotul ce trage cu dinții
De lacătul vieții de-un timp ruginit,
Prin ochii-mi de sticlă m-aplaudă sfinții
Că sunt om cu omul ce ieri a greșit!

Georgian Ionuț Zamfira 06.10.2021


vezi mai multe poezii de: Ionutz21


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.