la fiecare maree
în pleoapă se dezbracă o rebeliune stilată
fașă albă efemer fragil
acoperă tranșeele
în care mi-am îngropat trupurile oarbe
obuze neiertătoare trezirile
ard retina humei
solzoasă
pentru toga imperială a vieții
cusătura de infinit nu este facultativă
a fi este un reflector zeic
aprins
într-o coajă de nucă
sub ardența clipei mele astrale tușiera umbrei se crapă
nu-mi înțepa
cămara presurizată a inimii cu aciditatea poroasă
a îndoielilor tale
mi-am scos de mult din atele zborul rănit de sulfurice ancore
canibalismul psihotico-extatic al unului
îți schimbă codul genetic
am credința unui colibri pornit cu soarele-n gușă
în pelerinajele eului
ca pe-o anafură a timpului
pe limba diamantină
bobul de muștar își aruncă muntele
din tâmplă
marea își devoră focurile abisului în pupila
atotvăzătoare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
sub ardența clipei mele astrale tușiera umbrei se crapă" O poezie criptica, solicita mintea sa-i decodifici mesajul dar atunci cand reusesti te tulbura. Pretuire!
Agafia luni, 16 octombrie 2017
Deşerturile reprezintă o cincime din suprafaţa terestră unde plouă foarte rar. Plantele din deşert trebuie să se adapteze la secetă. De aceea evaporă foarte puţină apă din frunzele lor sau au un ţesut foarte gros şi cărnos pentru a depozita apa.
Citate şi Maxime:
Permeabilă demoniei, tristeţea este ruina indirectă a moralei. Emil Cioran
vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera
Detalii poezie:
Distribuie pe: