Haina

miercuri, 16 ianuarie 2019

Haina.

Mi-am căutat o haină prin care frigul trece,
când pe cerul serii toţi norii dau să plece,
cu mâneci lungi ce-ajung alunecări de nea
şi am găsit-o-n zarea ce iarnă-mi devenea.

Părea din fir de frunze căzute peste ape,
mi-era uşor cam teamă că poate nu mă-ncape,
am mai crescut, mi-am spus, visând mai temătoare,
dar ce frumos cădea, cu falduri la picioare!

Simt stelele cum pier sub pleoape, tremurânde,
lumina lor de gheață în suflet se ascunde,
în iarna tot mai rece, doar albul stăpâneşte,
în liniștea din noapte, doar haina mea, foşneşte.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.