Grădina

marți, 03 mai 2022

Sufletul mea fost mereu o grădină.
In ea au răsărit nenumărate flori
Și copaci au prins viata
Ascultând de dulcele glas al inimii.

Sufletul meu a fost mereu
Înduioșat de câte o rază de soare
Și a tremurat de câte ori
Un vânt mai fioros s-a strecurat.

Uite, vezi?
In fiecare colt sta, de fapt
Câte o gingașă primăvară
Agățată de crengi
În amulete de chihlimbar.

Uite, vezi?
Păsări șoptesc duios
Line cântece ale vieții
Plimbându-se printre răzoare
Și uimind cu a lor îndemânare.

Cu forța de ai vrea,
Pe poarta mea nu vei intra
Căci lacătul mi-e fermecat:
L-am făurit cu dragostea.
Și odată ce ai intrat,
Ușor tu poți iesi,
Dar pe mine
Să știi ca m-ai schimbat.

De câte ori
Poarta ferecata s-a deschis
Și o noua inima pe poteci mi-a pășit
A lăsat în urma sa un culoar de trandafiri:
Unii mai firavi, alții mai îndrăzneți
Unii cu spini, alții mai delicați.

Mereu m-a durut cand
Mi-au răsărit boboci
Căci ei luptă să se afirme
Și străbunilor să le ia locul,
Dar gradina e înțeleaptă
Și are loc pentru întreaga ceată.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.