Stă şi gândeşte, cu bărbia în pumni,
Gânditorul. E ceva de făcut? Greu a spune.
Barbarii la fruntarii blestemă, fac spume,
Sunt neîndurători, refractari şi nebuni.
Gânditorul mâna la frunte îşi pune;
Barbarii atacă şi sparg la Verdun,
Omoară şi taie, oraşe minuni
Rămân pustiite ca după taifune.
Iată o fasole aurie pe masă
Mă așteaptă, am întârziat,
Și mai trebuie să scriu și pe Facebook.
E oare momentul să dea un verdict?
Barbarii în cetate stindard au înfipt,
Palatul cu tunuri îl asediază.
Sar ţăndări coloane, statui şi oglinzi,
Barbarii pătrund în palat aburinzi;
Gânditorul, cu bărbia în pumni, studiază.
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Detalii poezie:
Distribuie pe: