Giuvaere - Tudor Arghezi

Zi cu zi, îmi faci cadou,
Puică galbenă, un ou,
Și nici n-ai avut habar
Că-mi lași zilnic în cuibar,
Parcă lunecat din cer,
Dintr-o stea, un giuvaer,
în uimirea mea adâncă,
Uit că oul se mănâncă
Și mă uit, mărire ție!
Ca la o minunăție.
Ăsta-i oul de găină?
Ăsta-i ochiul de slănina
Asta s-a vândut în piață
Ieri și azi de dimineață?
Nu se poate! Ce, nu știi
Că nu vând bijuterii
Mama Voica și Dumitra
Nici cu coșul, nici cu litra?
Precupeți de har și nimb?
Marfă asta nu-i pe schimb.
Prin petala de opal
Se străvede un cristal,
Și-ntr-un sâmbure de ceapă,
Strânsă-n tainele de viață,
încolțește veșnicia
Asta ți-e bijuteria.
Puica, ouăle matale
Nu le capeți pe parale,
Că sunt lucruri geniale.
Aoleu, ce proastă ești!
Nici măcar nu te gândești!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi