La început ghiocelul a încercat să iasă
În Octombrie din casa lui pitită de frunze;
Vântul toamnei hain mijlocelul îi rupse,
Stropii grei i-au mânjit cămaşa de mătase.
A încercat odată prin gloată să pătrunze
În Iunie; se sufocă, e cald, mulţimea deasă,
Copacii mari fac umbră, monumenţi de emfază,
Şi totul se agită în forfote şi zumzet.
De atunci ghiocelul se naşte în Februarie,
Când ceilalţi mai mormăie răpuşi de somn sub arie;
Îşi prezintă la soare trupul verde-n frac alb.
Deasupra sunt nori de zăpadă şi gheaţă,
Aerul cristalin îl biciuie la faţă,
Liber gustă venirea anotimpului cald.
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Detalii poezie:
Distribuie pe: