Oase de fluturi - Gheorghe Istrate

Sunt timbre ale morţii mici volante,
ei ară timpul zilei şi-l reduc
vărsând în flori - calicii delirante -
suspinul mătăsos de eunuc.

Ei trec pedepsitor prin rana noastră
îngălbenind în gerul prematur –
şi ninge-adeseori prin ora vastă
cu oasele lor albe de azur...

Patrule sunt bătătorind lumină
în depărtarea surdă dintre zei,
mici dezertori prin cerul de rugină
cu lanţurile morţii după ei.

Cruci fragede foşnind în zbor timid
ferestre moi prin amintiri secate -
polenul lor bolborosind în vid
pe-un sâmbure plutind în bunătate.

I-am aşteptat, odaia a vuit
de lipsa lor - dar ceasurile sparte
cu faţa s-au întors în infinit
ca nişte soli în ţările cu moarte.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Gheorghe Istrate



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.