Gerra Orivera - poeziile altor autori

din volumul "Edith Södergran", colecţia"cele mai frumoase poezii", editura Albatros

Eu – vă sunt glasul, a respirului vostru ardoare,
Eu – sunt reflectarea chipului vostru uimit.

Zadarnică e a zădarnicelor aripi fremătare –

*
De ce-a hotărât să vină la poartă, pribeagul cel tânăr, tocmai în zori?
De fiece dată când intru, de fiece dată când ies, îl întâlnesc
Şi privirea mi-e vrajbă de chipu-i.

traducere si adaptare de Octavian Goga

Eu am pornit din matca Tisei
cu moşteniri neînfrânate,

Dintre abcese mari de ceaţă, roşii,
Soarele himeric mă privea pe furiş
Şi astfel mi-a grăit:
Ridică-te şi liber fii.

Abur tânăr, fierbinte, şi parfum
Pluteşte, se-nalţă, muzica urlă;
Flăcăi şi fete cu coroane de roze
Cu groază privesc perechea ce intră.

*
Acolo unde drumurile sunt însemnate, îmi pierd calea
Pe nemărginita mare, în albastrul cerului,
Nu sunt linii marcate.

Traducere în limba română de Valeria Grosu


E una - cu tunetu-n zarea vântoasă,

(Boris Pasternak)

Cel ce el însuşi unui ochi de cal se asemănase,
Se înclină, priveşte, vede, recunoaşte.

Cîte-un glas, mereu
Ca de înger, verde,
- La mijloc sînt eu - ,
Spune, să mă certe :