Gerra Orivera - poeziile altor autori

Ea era graţios dezvelită
Şi indiscreţi arbori greoi
Zvarleau în geam cate-o creangă-nverzită
Maliţios, spre noi, spre noi.

Cei ce întârzie mereu
(Akik mindig elkésnek)

Noi veşnic întârziem de la toate,

Razoare de-amarante pîna la
Palatul nostim al lui Jupiter.
- Stiu ca esti tu ce, -aici, Albastrul tau
Ca de Sahara îl amesteci, da !

De câte ori n-am plâns împreună-amândoi
Gândindu-ne la viaţa noastră şi-al ei chin;
Prieteni ai mei, nu ştiţi, habar n-aveţi voi
Despre-întunericul din anii care vin!

1.
Văzui cum feţe cad pustii paragini,
Cum spaima te priveşte de sub pleoape,
Cum pe obraji aştern ca-n dure pagini

În cartea asta, fără-ndemânare,
Am pus întreaga tinerețe-a mea.
Mărturisesc, acum când ea apare,
Că multe-aș fi putut să schimb în ea.

Rămase drept Preadreptul în omoplaţi, solizii,
Îl aurea pe umăr o rază; reci sudori
M-au prins : “Vrei să vezi oare străfulgerînd bolizii ?
Să-asculţi, stînd în picioare, în zumzet curgător

din Kitai


- după Rihaku, secolul 8 al erei noastre -

Ravnesc slavita libertate.
Gonesc spre tarmuri minunate,
Cu largi campii si zari senine
Si unde ca-ntr-un vis, ti-e bine!

e-o casa cu ferestre pale
si-n orice seara poarta grea
scrasneste lung din balamale
cand intra oamenii pe ea.