Gerra Orivera - poeziile altor autori

Ceata toamnei, vis de jale,
Peste munti si vai s-abate.
Vantul scutura copacii,
Seci fantome dezbracate.

(Traducere de Petru Cărare)

„Dona Clara! Dona Clara!
Rob al frumuseţii tale,

Prin zile de ce-ţi temi existenţa
Pieritoare? Din pământ Esenţa
Divină toarnă mii şi mii ca noi –
Absenţa se-îngână cu prezenţa.

Un moment aici şi apoi din nou
Chemaţi de Noaptea Mare în cavou –
Căci El concepe întreaga piesă
Din care sesizăm doar un ecou.

Când pieptul ți se eliberează de eul tău limitat
Îți zărești persoana iubită fără vârstă.
Nu te poți vedea pe tine însuți fără o oglindă.
Privește la persoana iubită. Ea este cea mai strălucitoare oglindă.

Lasă-ți iubita să fie de ocară, nebună,
Cu mintea în nori. Cineva seios
S-ar putea îngrijora că lucrurile merg prost.
Lasă-ți iubita să fie.

Cu a iubitului apă a vieții nici o boală nu stăruie,
În a Iubitului grădină de trandafiri a contopirii, nici un spin nu rămâne.
Se spune că există o fereastră între o inimă și alta,
Cum poate exista o fereastră acolo unde nu mai este nici un perete?

Atunci când privirea dragostei mele adevărate mi-a întâlnit ochii,
Precum în alchimie, mi-a transformat sufletul de cupru.
L-am căutat pe El cu o mie de ochi
El și-a întins brațele și mi-a cuprins picioarele.

Dintr-o dată iubita amețită mi-a apărut la ușă.
A băut o cupă cu vin rubiniu și a stat lângă mine.
Privind și cuprinzând buclele ei
Fața mea a denit toată ochi, iar ochii mei întru totul mâini.

Când sunt cu tine…

Când sunt cu tine, rămânem treji toată noaptea.
Când sunt singur, nu pot să adorm.