Gerra Orivera - poeziile altor autori

Suspini si ma privesti, crezand
Ca plangi durerea mea, plangand.
Femeie, pentru chinul tau
E lacrima, nu pentru-al meu.

I

M-au chinuit, adesea
Amar, necruţător,

Arborii-nfloriți răsună,
Cîntă cuiburile-n slavă...
Cine-i oare capelmaistrul
În orchestra din dumbravă ?

Aici e doar Arena unde-o zi
Ca un Sultan domneşti, pentru a fi
Trăsnit apoi de Ferrash* cel Urât
Şi Morţii dat plocon, cât ai clipi.

Sculaţi! Soarele-a risipit Aştrii
De pe Câmpia Nopţii şi-albaştrii
Ochi ai zilei se oglindesc peste
Turnul cel Mare – mii de piaştri!

Să cheltuim averile acum,
Înainte s-ajungem umbră, fum;
Ţărână în Ţărână -acolo mergi:
Nici Vin, nici Dans, nici Cântece – doar Scrum!

Vă-amintiţi, prieteni, cu ce chindie
Serbat-am a doua căsătorie,
Când alungând din pat Cauza stearpă
Am luat Roza de Siraz Soţie!?

Când mă gândesc în nopţi târzii
La patrie, nu pot dormi,
Din ochi deschişi, sub pleoape grele,
Cad, calde, lacrimile mele.

(Capul vorbeste:)

De ce nu-s oare scaunelul
Ce sta iubitei sub picioare?

Cu fierul rosu tu ma-nteapa,
In fata mea loveste drept,
Cu vergi ma biciuie, iubito,
Dar nu ma face sa te-astept.