Gerra Orivera - poeziile altor autori

Se leagănă c-un disc de aur Luna:
În mreaja umbrei negre şi-n scîntei
O spulberă şi ca un fum, totuna,
Pe cruci de piatră varsă luciul ei.

Va fi o zi şi-am să dispar, decis,
Iar în ungherul veşnic pustiit
Va fi un scaun, masa mea de scris
Şi chipul simplu, trist şi învechit.

Unde eşti, steaua mea credincioasă,
Şi inel al splendorii cereşti?
Alinarea cea misterioasă
Pentru lună şi fulgii aceşti?

Petrecu-i iubitul pîn-la poartă
Şi am stat în auritul colb.
Din vecinătatea unui clopot
Importante sunete mai pot

Ce mai hoinăreşti, sihastru?
Ce te uiţi, nerespirînd?
Cred,c-ai înţeles albastrul
Suflet pentru doi bătînd.

Am tot plîns şi m-am căit, #


Am tot plîns şi m-am căit,

Singuri, cînd ne-am tot urât cu tângă,
În erori plutind ca pe sub ploi,
Amîndoi nu-nţelesesem încă
De ce-i mică lumea pentru noi

Vouă slăvire, dureri preapustii!
Regele mort e cu ochi cenuşii.
Noapte de toamnă. Ieri a murit.
Soţul întors, liniştit mi-a şoptit:

Eu în răsărit de soare
De iubire cînt,
In genunchi stropind o floare,
Jalnic mă frămînt.

Tremura atât de tare, c-a luat-o vântul.
Tremura atât de tare – cum să n-o ia vântul –
acolo departe
o mare