Singuri, cînd ne-am tot urât cu tângă, - Anna Ahmatova

Singuri, cînd ne-am tot urât cu tângă,
În erori plutind ca pe sub ploi,
Amîndoi nu-nţelesesem încă
De ce-i mică lumea pentru noi

Şi de ce-amintirea nu-ți dă pace,
Foc misterios, topind în veşti
Inima-nvăţând în nopţi posace
Să întrebe: Unde, oare, eşti?

Iar când printre mări fără sfîrşit
Sună-un cor, ameninţând răchiţi,
Cată-n suflet, grav şi obosit,
Neschimbaţii ochi, îndrăgostiţi.




Versuri tălmăcite de Traianus

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.