Gerra Orivera - poeziile altor autori

Se dase trei asalturi redutei neînvinse,
Tustrele îndrăzneţe şi crunte, dar respinse.
Şi câmpul întreg de sânge acoperit era,
Şi, cuib grozav de moarte, reduta fulgera.

I

E ger, e întuneric! Nori negri duşi de vânt
Se târâie pe şesuri, se lasă pe pământ

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Sa-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!

I

Cât au fost iarna de lungă
Au ţinut soarele strâns

Sămănătorii harnici, cu sacul subsuoară,
Păşescu-n lungul brazdei pe fragedul pământ;
Pe culme, pe vălcele se suie şi coboară
Zvârlind în a lor cale seminţa după vânt.

Tu ce-ai fost în lume atât de iubit!
Inimă de înger! suflet amărât!

Mare a fost taina durerilor tale,

VII – LUPTA

Toporski veteranul cu-o ceată mai aleasă
Lui Albert se închină şi pleacă la război.

V – ŞTEFAN CEL MARE

În mijlocul pădurii este-o poiană lungă
Şi largă ce foieşte de oameni ca un roi.

III – TABĂRA LEŞEASCĂ

Pe-o culme prelungită ard mii şi mii de focuri
Ca stele semănate în numeroase locuri.

I – VISUL LUI ALBERT

Albert, craiul Lehiei, făcut-a un vis mare,
Un vis de năvălire, de-nvingeri glorioase!