Gerra Orivera - poeziile altor autori

Măi tătare, ţine-ţi calul,
Măi tătare, strânge-i frâul,
Măi tătare, lasă malul,
Nu cerca a trece râul,

Mândruliţă de la munte,
Ce nu treci colea, pe punte,
Să te strâng la pieptul meu?
Că te-aş face, zău, puicuţă,

Pe când la cuibu-i pasărea zboară
C-un ţipăt jalnic ca un suspin
Şi, plecând capul sub aripioară,
Pe creanga mică adoarme lin,

Cu ce jale, ce amar
Plâng doi ochi peste hotar!
Cât se bate, cât suspină
O inimă de dor plină

În prăpastia cea mare,
Unde vântul cu turbare
Suflă trist, înfricoşat,
Vezi o cruce dărâmată

Ici în vale, la fântână,
Două fete spală lână…

(Cântecul lui Bujor)

Pe cel deal, pe coaste,
Trece-o mândră oaste,
Oaste de români!
Toţi voinici de frunte

Domnul Ştefan, viteaz mare, ce-a dat groaza prin păgâni,
Locaş sfânt creştinătăţii astăzi vrea să facă dar,
Şi pe malurile Putnei, cu vitejii săi români,
Însuşi merge să aleagă locul sfântului altar.

Biserica e plină de capete plecate.
Mulţimea-ngenunchiată ascultă lăcrimând
Pomelnicul cel jalnic de nume neuitate
A celor morţi în floare, stindardul apărând.

Vântul e copil zburdalnic, fără milă, nici mustrare,
Care împinge-n rea furtună toate vasele pe mare,
Şi, ca lupul după turme, se alungă după nori,
Şi doboară stejari falnici şi desfoaie blânde flori.