Biserica e plină de capete plecate.
Mulţimea-ngenunchiată ascultă lăcrimând
Pomelnicul cel jalnic de nume neuitate
A celor morţi în floare, stindardul apărând.
Stau faţă de serbare un Rege şi-o Regină,
Ş-un steag ce se înalţă, umbrind altarul sfânt.
El are multe zdrenţe, dar lui toţi se închină,
Caci e o moaşte sacră, al Patriei veşmânt.
O! zdrenţe glorioase, victoria în lupte
Vă dete muşcătoare şi aprigi sărutări!
O! haină-a României, atâtea poale rupte
Cuprind întreg poemul al ei neatârnări.
O! Steag, fii veşnic falnic cu Regele-mpreună,
Tu Steaua României izbânditor o porţi
Fii vesel, azi Regină îşi pune o cunună
De roze pentru vii, de lauri pentru morţi.
Distribuie: