Gerra Orivera - poeziile altor autori

Pe-o pajişte întinsă, cu flori îmbelşugată,
Păştea Zimbrul voios,
Când pe furiş, prin iarbă, o vulpe tupilată
I s-arată şi-i zise cu glas foarte duios:

La Veneţia mult duioasă
Duios zboară gândul meu,
Când, în noaptea-ntunecoasă,
Pe simţirea-mi dureroasă

– Albă păsărică!
Ce stai singurică
Lângă cuibul tău?
Nu-i ziua senină,

Mergi să-ţi iei dreapta răsplată de la dreptul ziditor,
Tu ce laşi în urmă jale, vrednicule muritor!
Om de bine, de credinţă, ce Moldova ţi-ai iubit,
Şi-ntr-acest veac plin de rele fapta bună ai slăvit.

Adeseori departe de-a lumii triste valuri,
Cu pasuri regulate eu măsor al tău pod,
Bahlui! locaş de broaşte! râu tainic, fără maluri,
Ce dormi, chiar ca un paşă, pe patul tău de glod.

Te slăvesc, o! zi ferice, sfântă zi de libertate,
Tu, a cărei mândră rază sufletul român străbate!
Te slăvesc, o! zi măreaţă pentru patria-mi iubită,
Tu ce-arăţi ochilor noştri Omenirea dezrobită!

Ridică vălul negru ce-acoperă a ta faţă,
Veneţio cernită, Veneţio măreaţă!
Şi cu o zâmbire dulce fii martur fericit
L-a noastră veselie ş-amor nemărginit!

Când vântul se scoală
Turbat, şi răscoală
A mărilor val,
Pescarul s-opreşte,

Scumpă, albă lăcrimioară!
Vezi tu roua de pe flori
Cum luceşte ş-apoi zboară
De se schimbă-n negri nori?

Într-un castel, departe,
Din ceruri avui parte
Să văd un îngerel.