Pe toate le ştie - George Tutoveanu

Cu pânzele-ntinse pornesc înspre larg,
Şi-n leagănul apelor cântă…
Amurgul înnoadă catarg de catarg,
Şi-n funii şi vergi se frământă.

De-o jale nestinsă li-e cântecul plin,
Şi vântu-l împrăştie-n zare,
Deasupra sunt ceruri scăldate-n senin
Şi ceruri albastre, pe mare.

Spre alte tărâmuri, cuprinsul întreg
Îi poartă pe apele creste
Şi ei spun întruna, şi eu nu-nţeleg
Un strop din amara poveste…

Ascult ce străine-s cuvintele lor,
Străine… dar simt cum deodată
Tot sufletu-mi este văpaie de dor
Şi faţa de lacrimi brăzdată:

Că dintre nămeţii fugarnici în vânt
Şi pân’la ne-nvinsa pustie,
Din oricâte graiuri s-aud pe pământ,
Iubirea pe toate le ştie.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: George Tutoveanu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.