Gând

Autor:Florentin Cursaru


Adăugat de: Florentin

sâmbătă, 01 octombrie 2022

Și-a tras amurgul trena pe-ntinderea albastră,
Cu mii de diamante împodobește zarea,
În faldurile-i negre se-ascunde depărtarea
Și Luna, tiv de aur îmi coase la fereastră.

Cu firea lor bolnavă de umbre rătăcite,
Stafia amintirii trimite în prezent,
Strigoi scăpați din lutul trecutului mormânt,
Ce-mi tulbură seninul în câteva clipite.

Azi, cugetul se-nchină nefericitei inimi,
Ce-a tremurat de vrajă și de aprinse patimi,
Din vremile când timpul se împărțea la doi.

Scurtând adâncul bolții mă-ncearcă o-ntrebare,
Să fie, oare, clipa trecută care doare,
Sau visele frumoase ce zac ucise-n noi?


vezi mai multe poezii de: Florentin


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Adevăr
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.