Gălbeneala diformului

Autor:Manuela Munteanu


Adăugat de: Manuela Munteanu

vineri, 01 august 2025

Vezi tu, Sarsailă,
nimic nu-mi este necunoscut
din măruntaiele păcătoase ale lumii tale.
Am privit din depărtare
ispitirea angelică,
despuierea de orice inhibiții,
răsplătirea cu dispreț a valorilor vieții,
dar mai ales cerșirea la capătul podulului
dintre iluzie și damnare.

Așa te-a dus cu zăhărelul Scaraoțchi,
de-ai căzut în gălbeneala aceasta a diformului,
a urâtului,
a jucătorilor de nenoroc,
umili la poarta puterii, pentru un os.
Ți-a zgândărit orgoliul cu extazul emoției,
apoi te-a înhățat de gât
și te-a cărat la gura cea ispășitoare a gheenei,
să-ți petreci minunat decrepitudinea.

Nu-i așa că te-a contorsionat cu pliciul palmelor,
după ce te-a gâdilat intens la bumbul de pe reverul plăcerii?
Nu-i așa că i-ai răspuns de fiecare dată
cu miile de țipete ale bolilor tale neînțelese,
până ai coborât într-atât
încât cea mai golănească înjurătură
ți se pare unt pe pâinea singurătății tale?

Eu nu voi cădea în această capcană.
Eu încă mai cred în fantasticul lumii reale,
în zbaterea fluturilor pe florile raiului,
în răsuflarea curată a zborului,
în forța profundă a sufletului nevândut.
Departe...

Îl las pe Scaraoțchi să te mângâie.
Te-am lovit destul.


vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.