FURTUNĂ PE MAREA MOARTĂ

joi, 23 iulie 2015

Navigând pe-un ocean de vise,
Mă gândesc la coşmaruri aprinse,
Pe frunte îmi trec sudorii uitării
Ce-mi împing corbia putredă pe plaja chemării.

Plutind neîncetat pe ape secate,
Umplute de-ale despărţirii lacrimi uscate,
Îmi las „rămasul-bun” să mă desprindă
De lume şi tot prin lume să mă stingă.

Vin valuri mari ce îneacă ţărmuri,
Mă aruncă prin pietre arse din care ies fumuri,
Mă leagă la ochi cu stele de mare,
Să nu mă uit spre cer să vad vreo urmă de Soare.

E noapte! Parcă aş fi putut visa-n ziuă...
Gândurile toate se zdorbesc sub piuă
Şi nicio mirare când văd inima că-mi zace crăpată
În Marea Dragostei şi nu în Marea Moartă...

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: