nu m-am lămurit prea repede
ce aș fi vrut să fiu
fără tine,
ploaia repede ori
ultima secetă pe pământ?
nu știam fiindcă aripile mi se păreau
nesfârșite
pe atunci
și timpul meu se dilata
în orbitele tale migdalate
iar eu nu știam să mai aleg
dintre atâtea lire crescute din mine
până la urmă nu aș fi fost nimic
fiindcă tu
m-ai învățat că după plecarea cocorilor
aș putea să-mi agăț privirea
de umbra copacilor goi
și că îngroparea iubirii se face
numai sub felinare
pe un fundal de ploaie
nici până astăyi nu m-am lămurit
ce aș fi vrut să fiu
fără tine
când aproape că dorm sub o scândură
și cineva nu mă lasă
în ruptul capului
să o desprind
din țâțâni
vezi mai multe poezii de: Ursu Marian Florentin
Detalii poezie:
Distribuie pe: