Fuga de mine

Autor:gabrielaa


Adăugat de: gabrielaa

vineri, 10 ianuarie 2025

M-am întâlnit pe drum cu cineva
nestrăin de mine, eu străin de el
ce-mi poartă umbrele într-o desagă cusută cu ață albă
prin toate ungherele și căile care le calc
și râde și plânge în același timp
cu suspinele mele.

Liniștea de fier mă învăluie
zidit sunt în orgoliu fără fisuri
și stau și urlu uneori în gând
până îngheață întrebările la marginea respirației
când dacă aș zbura mă tem
că m-aș răni de oameni
de nopți
de răspunsuri,
nevindecabil.

Furtuna are casa în mine
și indiferența îmi curge prin pori
și ziduri nasc și zăpezi
în fața cuvintelor
ce mă rănesc în sângele meu cald
și amar
prin care corăbii sfărâmate se duc
spre lumina unei umbre pustii
ce mă înfiază.

Mă urmărește o umbră
ce are forma mea și încap în pumnul ei
ce îl numesc acasă
iar coșmarul și visul se amestecă
și dor mai puțin
atunci când țin ochii deschiși
și dorm.

Mă urmărește cineva
fug...
transpirația mea sărată sapă  rani adânci în mine
și nu mai sunt
și nu mă mai știu...și fug..și strig
cineva mă urmărește
cineva are chipul meu
și păsări de toate culorile în loc de inimă.

Si îmi strigă numele
prin cuvinte neîncepute...
și n-am greșit nimic în viață decât că
sunt o statuie ce  se teme de umbre...
cioplită de alții.


vezi mai multe poezii de: gabrielaa


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CDVVVI.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.