Fătălăul - Tudor Arghezi

Cu vreo câteva tuleie,
Mă, tu semeni a femeie,
La sprânceană
Fetișcană,
Subsuoară
De fecioară,
Ai picioare
Domnișoare,
Coapsă lată
Adâncată,
Ca-n zuvelci;
Urechile, ca doi melci;
Doi zulufi cu doi cârcei;
Două boabe de cercei
Dezlipite, de muiere.
Și - al dracului! - a miere
Și a tipăroase
Hoitul tău miroase.
Ți-este mâna
Ca zmântâna.
Degetele ți-s -
Parcă ți le-a scris -
Gemene,
Să semene;
Degetele; că viermușii,
Pielea: pielea corcodușii.
Solz de sticlă-n unghie.
Ochiul tău înjunghie.
Gura ta subt firișoare-i
Pafta cu mărgăritare.

Buzei tale apă dă
Fântână și leapădă.
Față, de cum te-o vedea,
Că din vânt rămâne grea,
Căci pleoapa de ți-o ridici
O ciupești cu trei furnici.

O fi fost mă-ta vioară,
Trestie sau căprioară
Și-o fi prins în pântec plod
De strigoi de voievod?
Că din oamenii de rând
Nu te-ai zămislit nicicând.
Doar anapoda și spârc.
Cine știe din ce zmârc,
Morfolit de o copită
De făptură negrăită
Cu coarne de gheață,
Cu coamă de ceață,
Cu uger de omăt -
Iese așa fel de făt.

Din atâta-mpărechiere și împreunare,
Tu ai ieșit tâlhar de drumul mare.
Na! ține o țigare.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.