Frunza și baba

Autor:Emilian Oniciuc


Adăugat de: Emilian Lican

sâmbătă, 12 septembrie 2020

Ah-a venit!
A venit bătrâna cu covid-19
O frunză este încăpățânată,
O bate vântul și nu vrea
Să pice o dată...

Se leagănă în nucul despuiat
De vara cea trecut,
Ea este unica dumnezeire
A unui Dumnezeu Uituc...

Se roagă printre ramuri
Un puișor de cuc
Privind la frunza din bătrânul nuc:
-Cucu, cucu, cucu...

Frunza se usucă de atâta cuc,
Celelalte frunze aștern un covor,
Undeva în zare zboară un cocor
Un moșneag uitat-e pe un butuc,

Fumează o țigare din foi de ziare
Iar prin fumul vălătuc
Se ițesc amintiri ruginite din sătuc
Și baba îi apare... Ea să fie oare?

Bat-o norocul de babă!
Dar nu e baba lui norocoasă
E doar o femeie frumoasă,
Cu ochii albaștri și în mâna albă
Ținând delicat o coasă...

...............................................

Nu vă mai plictisesc prin toamnă
Așa că am să mă duc...
Nu este așa doamnă-spaniș că,
Despre femeia asta a mai scris:
Chiar și:

Emilian Oniciuc?-12.09.2020

P.S. : .... a început școala așa că te rog să mă stănculești cu: cultura ta!


vezi mai multe poezii de: Emilian Lican


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Toamna
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCLI.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.