Fără motiv - Gheorghe Pituţ

Numai vara ne mai adunăm
puterile
sub acoperișul casei din sat.
Cinci frați semănați
pe așezări depărtate
în gând, pe rând, ne rugăm :
mamă, lasă-mă să dorm
la umbra ta,
ocrotește-mă, tată
cu brațele tale.
Simțim ceva ca și cum
n-am fi născuți pe deplin,
că mult din părinți
ne mai este dator,
într-o zi de odihnă a satului
în jurul mesei strânși
laolaltă.
Pe ochii tatălui
trăiește privirea surorii,
ochii mei și ai mamei
fac pârghii metalice-n aer.
Nu știu de ce
începe atunci, din senin
fără cuvinte, fără motiv,

să ne scuture casă un plâns, că se aud în cer bârne din alte planete trosnind.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Gheorghe Pituţ



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.