Foc în palmă port în noapte
Când sub creștet stinsă-i viața,
Iară lacrimilor aripi le-am croit fular din lut.
Inima vrea să-mi vorbească
Cât de groasă este gheața,
Însă port pe sub mustață doar un zambet prefăcut.
Moartă e natura vie
Și în ochi doar amintirea,
Se propagă prin fereastra gândului răpus de dor.
Zarea-i tânără de-o viață
Și pe-alee mi-e privirea,
Însă urma de-altădată va fi bună-n viitor.
Nu mai caut fruct de aur
Nici coroane de mătase,
Nu mai vreau să trag de firul rătăcit prin lanul vechi.
Ci doar o secundă-n care
Să-mi pun visele frumoase,
Pe o pătură fierbinte, cald să-mi fie la urechi.
Brațul meu e mort de tânăr
Și piciorul nu m-ascultă,
Caută să spargă gheața să alerge printre flori
Însă vocile naturii
Poartă-n suflet ură multă,
Și își apără nămeții cu durerea dintre nori.
Am rămas blocat în suflet
Și mi-e frig să ies afară,
Mai am câteva surcele, să le-aprind ar fi frumos.
Casa-n care doar părinții
N-au lăsat-o ca să piară,
Este casa părintească și-are dorul lui Hristos!
vezi mai multe poezii de: Ionutz21
Detalii poezie:
Distribuie pe: