Zeii ne-au legat de glezne, cu sfoară roşie din stele,
să nu ne-nstrăinăm de vise dar nici de flacăra din noi,
chiar dacă-n viaţă suferinţa va face zid din amândoi,
ne va aduce-aminte focul, din toate dorurile grele.
Îndrăgostindu-mă atunci, m-am părăsit demult pe mine,
purtam un nume al luminii, să las în urma mea cărare,
fără să vreau călcam pe raza, ce mă lega din nou de soare
şi-atunci văzut-am firul roşu ce ne legase prin destine.
vezi mai multe poezii de: sorina
Detalii poezie:
Distribuie pe: