Ființa și averea - Adrian Păunescu

Să nu mai ştiu nimica,
Să nu mai ştiu ce-i frica,
Să nu mai ştiu,
Doar dragostea s-o ştiu.

Nici pofta de avere,
Nici pofta de putere,
Nimic, nimic,
Ce-l fac pe om mai mic.

Omul e-atâta de mic
Şi-mbătrâneşte cu jale,
Dacă ajunge, de fapt,
Sluga averilor sale.

Fiinţa omenească
Nu poate să-nflorească
De-atâta rău,
Al meu, al lui, al tău.

Condiţia umană
Palpită ca o rană
Şi vai de noi,
Spre fiare înapoi.

De ce atâta ură
Şi atâta luptă dură,
Ce imprudent
În orice moment.

Să fie sănătate,
În urma ei vin toate
Şi-ntinerind
Doar sănătoşi să fïm.


Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.